CE SUNT PLAGIAŢII?

Ce sunt plagiaţii? Până acum ceva timp sinceră să fiu habar nu aveam. Un simplu clik pe net iţi desluşeşte acest "mister". Astfel, am aflat că plagiaţii sunt de fapt persoanele care suferă in urma plagierii, adică adevaraţii auori. Dintre ei, unii au puterea să se apare, alţii nu, pentru că nu ştiu că au fost furaţi sau nu există un sistem de apărare. Printre aceştia se numără şi compozitorii şi scriitorii, despre care vom vorbi pe scurt in această postare.
Compozitorii sunt plagiaţii cărora le sunt furate anumite părţi din piese de către alţi compozitori (dacă ii putem numi aşa), şi incluse in cântecele lor obţinind un cântec cu un text nou dar care nu este recunoscut de ascultători pentru că originalul fie nu a circulat, fie a trecut neobservat;
Aceştia au de suferit in sensul că multe dintre piesele lor ajung renumite uneori şi la nivel internaţional, iar meritele ii sunt atribuite unei alte persoane. De ce să nu recunoaştem că şi partea financiară este afectată. Sunt foarte mulţi compozitori români care trăiesc după o zi pe alta şi ale căror piese sunt recunoscute sub alt autor (aici un exemplu foarte bun, este familia de compozitori Nistor, ale căror piese au fost plagiate, şi de succesul cărora se bucură "celebrii" cântăreţi români). Sunt multe cântece din generaţia tânără care au câte ceva, mai mult sau mult prea mult imprumutat de la alţii.
Studenţi fiind, ne confruntăm cu această problemă in viaţa de zi cu zi, la examene sau diferite eseuri pe care le avem pentru seminarii. Dilema este următoarea: dacă spre exemplu un student scrie un eseu 100% inspiraţie proprie şi ia nota 7, iar un altul plagiază şi ia 9, cum sunt incurajaţi studenţii să nu mai copieze? Este adevarat că e mai uşor să copiezi un eseu dintr-o carte decât să il scrii din mintea ta şi astfel o muncă pe care in mod normal o faci in 2-3 ore, durează aproximativ 10 minute cu un simplu copy paste a materialului selectat. Dar dacă merge, merge şi până să se dovedească şi până să se sancţioneze un plagiat dovedit, trece foarte mult timp.
Pentru a evita plagiatul, trebuie specificat : după o idee de, inspirat din, având la bază pe, preluată din, sau alte formule prin care se specifică originea, iar asta nu inseamnă că ceea ce a rezultat este mai puţin valoros, ci este o abordare corectă.
Plagiatul este un furt, care este sancţionat de lege, insă nu destul incât să ii sperie pe cei care fac acest lucru!

M-am gândit tot weekend-ul, la următoarea mea postare pe acest blog, cu privire la tema pe care o urmăresc atât eu, cât și colegii mei de facultate. Sinceră să fiu, m-am uitat și pe blogurile lor, să cunosc și alte opinii sau moduri de abordare a acestui subiect.
Nu am văzut însă, nicăieri definiția PLAGIATULUI, conform dicționarului explicativ al limbii române (dex), așa că iat-o:

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-şi însuşi, a copia total sau parţial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific. (Pr.: -gi-a) – Din fr. plagier. (din DEX)
Definiția dicționarului este limpede. A folosi textele scrise de alții fără a le cere acordul, și mai grav, fără a îi credita ca autori, reprezintă un furt.
Pentru a nu fi acuzați de plagiat, e necesar să luați următoarele precauții:
- întotdeauna, când citați texte care nu va aparțin, menționați autorul;
- dacă copiați texte de pe alte situri web, menționați adresa web exactă a sursei;
- când citați știri din presă, menționați întotdeauna adresa web exactă de unde le-ați copiat;
reformularea știrii cu propriile cuvinte este permisă;
- faptul că citarea nu are că scop obținerea de bani nu justifica plagiatul;
- faptul că și alții plagiază, iarăși, nu justifica plagiatul; un furt nu va justifica niciodată alt furt.

Așa cum vă spuneam cu câteva săptămâni în urmă, vom încerca să "dezlegăm tainele internetului", şi să vă aduc un plus de informație în legătură cu această temă.

Dacă secolul XX se spune pe drept cuvînt că a aparținut tehnologizării, secolul viitor se spune că va fi al comunicațiilor. Dacă la început au fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care a revoluționat comunicațiile lucrurile au evoluat puternic la sfîrșitul acestui secol culminid în zilele noastre cu un nou şi puternic concept numit Internet. Ce este internetul, o scurtă istorie şi cum funcționează voi explică în următoarele rînduri.
Ce este Internetul?
Numit și reţeaua rețelelor, Internetul își are originea în ARPANET și în NSFNET. Internetul este mai mult decît o sumă de conecsiuni, desigur nimeni nu a prevăzut cum această trecere de la o rețea militară la una publică și comercială ne va afecta felul în care gîndim despre informație și comunicare.

O scurtă istorie...

" În perioada anilor 60 Departamentul de Apărare a Statelor Unite avea nevoie de o rețea de comunicare în cazul unui atac nuclear. RAND o corporație militară a propus centralizarea comunicațiilor într-o rețea. Această rețea conținea noduri capabile să transmită și să primească mesaje. Fiecare nod își avea propria adresă astfel încît mesajul putea fi transmis un anumit nod. Departamentul apărării pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis să extindă această rețea. În 1969 primul "Interface Message Processor", predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California în Los Angeles) încît ARPANET-ul a început să se extindă. ARPANETUL include cîteva servicii care sunt și azi foarte importante în Internetul de azi, cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol), remote login (TELNET) și E-mail (electronic mail). În timp ce ARPANET-ul începe să crească, companii ca Xerox dezvoltă tehnologia rețelelor locale (LAN). Rețeaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul, rețea ce permitea conectarea mai multor calculatoare împreună. Prima versiune avea teoretic o rată de transfer de 3 Mbps și mai tîrziu 10 Mbps. Cercetătorii de la ARPANET au început să creadă că ar fi folositor să conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiză acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente. Astfel TCP-ul (Transmission Control Protocol) și Internet Protocol (IP). În 1983 creșterea Internetului a fost impulsionata de apariția versiunii 4.2 BSD de UNIX care conținea și protocolul TCP/IP. "

Sursa:

http://www.e-referate.ro/
Webmaster : Dan Dodita
Autor referat : Fornea Bogdan

Internetul, drepturile de autor si piraţii. Iată o temă de actualitate, pe care o vom dezbate impreună in următoarele săptamâni.