M-am gândit tot weekend-ul, la următoarea mea postare pe acest blog, cu privire la tema pe care o urmăresc atât eu, cât și colegii mei de facultate. Sinceră să fiu, m-am uitat și pe blogurile lor, să cunosc și alte opinii sau moduri de abordare a acestui subiect.
Nu am văzut însă, nicăieri definiția PLAGIATULUI, conform dicționarului explicativ al limbii române (dex), așa că iat-o:

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-şi însuşi, a copia total sau parţial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creaţii personale; a comite un furt literar, artistic sau ştiinţific. (Pr.: -gi-a) – Din fr. plagier. (din DEX)
Definiția dicționarului este limpede. A folosi textele scrise de alții fără a le cere acordul, și mai grav, fără a îi credita ca autori, reprezintă un furt.
Pentru a nu fi acuzați de plagiat, e necesar să luați următoarele precauții:
- întotdeauna, când citați texte care nu va aparțin, menționați autorul;
- dacă copiați texte de pe alte situri web, menționați adresa web exactă a sursei;
- când citați știri din presă, menționați întotdeauna adresa web exactă de unde le-ați copiat;
reformularea știrii cu propriile cuvinte este permisă;
- faptul că citarea nu are că scop obținerea de bani nu justifica plagiatul;
- faptul că și alții plagiază, iarăși, nu justifica plagiatul; un furt nu va justifica niciodată alt furt.